Noi suntem morti de mult...Voi ne-ati uitat - Si ne-ati uitat ca nu ne mai vedeti.
A fost o data... ca niciodata...
- Laura
- Dambovita, Romania
- Pe mine, perfectiunea ma sperie. Restul e scris aici.
Welcome!
Enjoy life! There's plenty of time to be dead!
...
Eu l-am omorat.
Am inventat o noua arta atunci. Mirosul. Oamenii nu pot inventa singuri ceva. Mirosea a 71 de kilograme de nimic si dragoste. A nimic si a dragoste.
Nu l-au durut loviturile mele. Oricum, s-a sinucis de multe ori inainte de asta. Sinucideri definitive. Ii mai lipsea una. A trupului. A mizeriei care ne acopera sufletul. S-a sinucis cu fiecare teama, cu fiecare vorba rostita prea devreme sau prea tarziu, cu fiecare imbratisare... S-a sinucis cu fiecare...
Eu l-am omorat. Exact ca Iuda. Cu un sarut.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
pot spune doar...
RăspundețiȘtergereDa. :)
da... :))
RăspundețiȘtergerefaina asta!
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru postari!:).
multumesc, daa! (oana :P )
RăspundețiȘtergeremirosul e cea mai persistenta amintire.
RăspundețiȘtergereiti mai aduci aminte de usturoi? hehe