sometimes...

Uneori am impresia că trăim degeaba. Doar ca să strângem amintiri care ne vor face să plângem peste ani. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să fii mereu fericit? Monoton. Și plin de riduri. Știi ce mă frământă? De ce unii ochi desenați au gene, iar alții, nu? E, oare, viața mai ușoară fără gene?
Prea multe intrebări și prea puține răspunsuri... Asta-i viața, în esența ei...
Greșim când spunem ,,vreau să treacă mai repede timpul”... Eu nu mai vreau... Și știți de ce? Eu nu știu... Poate pentru că am strâns prea multe amintiri sau pentru că vreau un moment, unul singur, în care să nu gândesc. Să stau și să mă gândesc la nimic. Nimicul ăla pe care îl atingi cu greu... Poate că asta e până la urmă ținta mea... nimic...

...

Eu l-am omorat.
Am inventat o noua arta atunci. Mirosul. Oamenii nu pot inventa singuri ceva. Mirosea a 71 de kilograme de nimic si dragoste. A nimic si a dragoste.
Nu l-au durut loviturile mele. Oricum, s-a sinucis de multe ori inainte de asta. Sinucideri definitive. Ii mai lipsea una. A trupului. A mizeriei care ne acopera sufletul. S-a sinucis cu fiecare teama, cu fiecare vorba rostita prea devreme sau prea tarziu, cu fiecare imbratisare... S-a sinucis cu fiecare...
Eu l-am omorat. Exact ca Iuda. Cu un sarut.

Pentru o singura data

            Pentru o singura data in viata as vrea sa fiu un accident. Sa simt lovitura. Durere aici. Acolo. Dispare. Sa vad limfa mea amestecata cu sangele lor. Sa simt indoitura capotei si a portierei de pe partea soferului. Sa simt cum se sparge parbrizul si cum se imparte in acele mii de rame. Lipsesc doar fotografiile. Sa simt rotile scartaind pe spatele meu si sa raman cu urme de cauciuc. Tatuaj. Sa mi se sparga timpanele din cauza tipetelor. Sa vad cum intarzie ambulanta. Sa rad de oamenii care care vin pe margini si se uita la mine, la accident. La Accident. Sa apar la stiri. Sa strig cu ei. Lovitura sa fie strigatul meu. Nu unul de razboi, ci ceea ce numesc eu strigat de identificare. 

           Sa mor apoi cu ei...

          Pentru o singura data in viata as vrea sa fiu...

Oare?

Cartofii murdari
traiesc mai mult.
Cartofii murdari
si
plini de
pamant.
Dar
oamenii?
Oameni murdari...
oameni murdari
si plini de
pamant...

Daniil Harms

Daniil Harms (30 decembrie S.V. 17 decembrie 1905 — 2 februarie 1942), a fost un reprezentant al avangardei literare ruseşti. Ce mi s-a parut interesant la acest om, in afara operei lui, este faptul ca scriitorul şi-a ales aproximativ 30 de pseudonime, dintre care cele mai frecvente au fost Kharms (de la "Charms" - farmec(-e) în limba engleză) şi Harms (semnificând, tot în engleză, "vătămări"). Am postat mai jos cateva texte scrise de el. Enjoy!



CAIETUL ALBASTRU

A fost odată un roşcovan care nu avea ochi şi urechi.
El nu avea pãr, aşa cã numai de formã i se spunea roşcovan.
De vorbit nu vorbea, pentru cã nu avea gurã. Nici nas n-avea.
El nu avea nici mãcar mâini şi picioare. Nici stomac nu avea, şira spinãrii n-o avea şi nici un fel de intestine. N-avea nimic. Aşa cã nu prea-i clar despre cine este vorba.
De aceea mai bine sã nici nu mai vorbim despre el.




FAPT DIVERS

Intr-o zi, Orlov a făcut indigestie de la o mâncare de mazăre, şi a murit. Krîlov, auzind una ca asta, a murit şi el. Spiridonov însă a murit de la sine. Iar nevasta lui Spiridonov a căzut de pe bufet şi de asemenea a murit. Iar copiii lui Spiridonov s-au înecat într-un heleşteu. Iar bunica lui Spiridonov s-a dedat beţiei şi s-a apucat să bată drumurile. Iar Mihailov a încetat să se mai pieptene şi l-a năpădit mătreaţa. Iar Kruglov a desenat o doamnă care ţine în mână un cnut şi a înnebunit. Iar Perehrestov a primit telegrafic patru sute de ruble şi a început să-şi dea aşa nişte aere, că l-au dat afară de la slujbă.
Oameni de treabă, şi nu ştiu să-şi găsească o poziţie solidă.





Si preferata mea:


SPECTACOL RATAT

Petrakov-Gorbunov iese pe scenă şi vrea să spună câteva cuvinte, dar îl apucă sughiţul. I se face greaţă. Părăseşte scena.
Intră Pritikin.
PRITIKIN: Tovarăşul Petrakov-Gorbunov trebuia să vă anun... (I se face greaţă şi iese în fugă.)
Intră Makarov.
MAKAROV: Egor... (Lui Makarov i-e greaţă. Iese în fugă.)
Intră Serpuhov.
SERPUHOV: Ca să nu... (I se face greaţă, iese în fugă.)
Intră Kurova.
KUROVA: Aş fi vrut... (I se face greaţă, iese în fugă.)
Intră o fetiţă.
FETIŢA: Tata m-a rugat să vă transmit că teatrul se închide. Întregul colectiv e cuprins de greaţă.

cand

cazi,

lasa-ti

pantofii

acasa.

Te

duci

prea

repede.