Fără titlu

Nu noi trecem prin timp, ci timpul trece prin noi ca un viscol. La sfârșit rămânem reci, înghețați, amorțiți. Uneori eu sunt acel vânt. Trec prin tine. Trecut. Prezent. Viitor. Știu cum te-ai născut, ți-am simțit primii pași pe șira spinării , ți-am ascultat ultimele cuvinte, ți-am răspuns la prima iubire. Am crescut odată cu tine. și când nebunia s-a terminat, ți-am văzut întunericul. Și am rămas singură. Așa cum ne-am început existența. E îngrozitor să sosești acasă și să nu găsești nimic, decât oase goale care încă mai cântă sub atingerea ta. A moarte.