Autoportret

Corpul meu e un muzeu fără ghid, unde celulele fac performance art pe scena oaselor, cu trădări involuntare. In interiorul meu e un muzeu fără ghid, cu vitrine de sânge coagulat si pancarte scrise cu alfabetul gresit. Acesta este un autoportret cu anticorpi, iar pielea devine roz si mov si albastru pal. Harta fără direcție. Uneori apar si eu in muzeul meu, dar ma sting, imi pun masca si spun SUNT BINE. In interiorul meu e un muzeu fara ghid, șantier mereu in renovare. Unde fiecare cărămidă se îndoiește de celelalte si se macină pana la epuizare una pe cealaltă. Fa-mi un portret cu anti adn dublu catenar si complement scazut. Cu anticoagulant lupic triplu pozitiv. Cu anemie si neutropenie. Cu durere aici si aici. Dar fa-l sa nu se vadă si muzeul din interior, cu vitrinele îmbrăcate in anotimpuri contradictorii. Si ma îndrept in fiecare noapte spre muzeul din interiorul meu, cu fluturi negri in vene care imi fura somnul, dar nu si visul. Sunt bine.