Autoportret

Corpul meu e un muzeu fără ghid, unde celulele fac performance art pe scena oaselor, cu trădări involuntare. In interiorul meu e un muzeu fără ghid, cu vitrine de sânge coagulat si pancarte scrise cu alfabetul gresit. Acesta este un autoportret cu anticorpi, iar pielea devine roz si mov si albastru pal. Harta fără direcție. Uneori apar si eu in muzeul meu, dar ma sting, imi pun masca si spun SUNT BINE. In interiorul meu e un muzeu fara ghid, șantier mereu in renovare. Unde fiecare cărămidă se îndoiește de celelalte si se macină pana la epuizare una pe cealaltă. Fa-mi un portret cu anti adn dublu catenar si complement scazut. Cu anticoagulant lupic triplu pozitiv. Cu anemie si neutropenie. Cu durere aici si aici. Dar fa-l sa nu se vadă si muzeul din interior, cu vitrinele îmbrăcate in anotimpuri contradictorii. Si ma îndrept in fiecare noapte spre muzeul din interiorul meu, cu fluturi negri in vene care imi fura somnul, dar nu si visul. Sunt bine.

Punct

Ia-mi in brate sufletul si asaza-l intre perne, sa nu cada, sa invete sa stea drept si sa inceapa diversificarea la timp. Lasa-l sa se murdareasca pe maini si pe haine, da-i portocaliu si verde si rosu, putin alb si galben. Spala-l apoi cu grija si schimba-i invelisul. Nu lasa sa se intareasca. Iese greu. Dupa ce l-ai impachetat frumos si l-ai asezat cuminte, asteapta sa bata de 2-3 ori. tic-tac, tic-... Linistit, satul si fericit. si daca s-a lasat intunericul, apleaca-ma peste birou, dar nu inainte de a-mi fi sarutat mainile si fruntea.

Simtire

vreau să mă las trăită până la ultima privire.

De secol XV.

Acum

Cand spun ca ma simt singura nu inseamna ca am nevoie de alti oameni. Nu inseamna ca am nevoie de mai multe urme de pasi in jurul meu. Singuratatea mea se ascunde in pauza dintre mine si tine, Se ghemuieste si sta cu genunchii stransi, cu ochii mari, a teama, gata sa ma impacheteze si sa ma stranga de mana. Cand spun ca ma simt singura, am nevoie de tine sa intinzi mana spre pauza dintre noi si singuratatea mea sa iti apuce si tie mana intinsa. Sa ne plimbam printre alte nenumarate urme de pasi - Toti trei - Sa o ridicam avionul peste balti Sa se distreze si sa rada a gol, Sa o facem sa se simta acasa. Si abia acum pauza dintre mine si tine capata sens.

Tipologie

Lumea asta ma strange, Nu ma mai incape Si mi-a facut si o batatura. Exact aici, in spatele globului ocular stang. Nu se vede de la distanta Si o acopar cu fond de ten Cu celulita si sinucidere sociala. Ma dedublez si ma strang Exact ca Iona Burta asta de peste totemic ma digera Pana la ultimul gand. Dar mai pun un plasture aici, Unul acolo Si imi spun ca se mai lasa cu otet cald. Peste secole o sa ma ridic din nou din cenusa cu buzele fripte si O sa respir aventuri de-o noapte.